duminică, 24 martie 2013

falafel (dietetic)

Nautul (cicer arietinum) este o planta din familia leguminoaselor ce atinge inaltimi de 30-70 cm si este bine adaptata la zonele aride. Frunzele sunt zimtate si acoperite cu peri ce previn pierderea inutila a apei. Unii perisori secreta un acid ce protejeaza planta de atacurile insectelor. Florile de naut sunt similare celor de fasole, fiind, in general, albe sau violete.
Nautul este considerat a fi originar din sud-estul Turciei, fiind ulterior raspandit in Orientul Mijlociu si regiunile mediteraniene. Primele dovezi ale cultivarii nautului dateaza din neolitic (aprox. 7000 de ani in urma). Astazi, peste 7 milioane de tone de naut sunt cultivate in 45 de tari, facandu-l una dintre cele mai populare legume.
Nautul este o sursa excelenta de fibre, acid folic, mangan, proteine si minerale precum: fier, magneziu, cupru si zinc. Indexul glicemic al nautului este foarte scazut, avand valori intre 28-32, ceea ce presupune o “spargere” si o digestie usoare ale carbohidratilor. Acest proces asigura ca nivelul de zahar din sange scade si creste lent, ajutand la o energizare mai eficienta a organismului si la controlul apetitului.
Fibrele din naut ajuta la diminuarea colesterolului din sange. Studiile au demonstrat ca nautul poate avea efecte benefice, corectand excesul de colesterol sau lipide din sange si prevenind diabetul.
Duminica dimineata. Agitatie mare la noi in casa...la ora 12.00 avem bilete la MTR, unde vom vedea piesa "Ursul pacalit de vulpe", un spectacol pus in scena de teatrul Zurli. La intoarcere "veveritzele" vor fi infometate. Ce sa pregatesc? Aveam pus la inmuiat niste naut...deci sunt salvat. Un falafel cred ca o sa le starneasca interesul pe deplin. Il voi servi alaturi de cartofi natur stropiti din belsug cu ulei de masline si mujdei de usturoi (ar fi mers de minune un sos preparat cu tahini, dar nu am reusit sa gasesc in dimineata asta).
Falafel este un aliment traditional arabesc, de obicei este servit intr-o pita sau infasurat intr-o paine plata cunoscut sub numele de lafa. Chiftelele falafel se pot acoperi cu salate, legume murate, sos iute si poate fi stropit cu sosuri pe baza de tahini. Falafel poate fi, de asemenea, consumat singur ca o gustare sau servit ca parte a unui mese.
Originea falafelului este necunoscuta si controversata. O teorie spune ca acest fel de mancare ar proveni din Egipt, unde coptii il foloseau ca inlocuitor pentru carne in timpul Postului Mare. Din Alexandria (oras port), atat numele, cat si felul de mancare a fost "exportat" si in alte zone ale Orientului Mijlociu. Falafelul a migrat pana in Levant, unde nautul va inlocui fava (o specie de fasole lata, cu bobul foarte mare si aplatizat, de culoare bej). Se prepara din naut tocat marunt, amestecat cu mirodenii, modelat sub forma de mici chiftele si prajit in baie de ulei.





















falafel

1 cana naut
1 lingurita bicarbonat de sodiu

2 cepe
10 catei usturoi
1/2 legatura de patrunjel verde tocat
5 linguri susan
1-2 lingurite sare
1 lingurita zahar
1/2 lingurita praf de copt
2 linguri faina ( o utilizam pe post de liant)
1/2 lingurita piper negru macinat
1/2 lingurita chilli
1 lingurita chimen pisat

Am pus de cu seara intr-un vas cu apa, in care am dizolvat 1 lingurita de bicarbonat, nautul pentru a se inmuia.
De dimineata am clatit bine nautul si l-am lasat la scurs. Ceapa si usturoiul se pun intr-un robot de bucatarie si se toaca marunt. Adaugam nautul si il lasam sa se marunteasca foarte bine. Se adauga celelalte ingrediente, se amesteca bine si se lasa minim 30 minute la rece (eu l-am lasat pe balcon la -1 grad Celsius, cat timp am fost plecati la teatrul Zurli). Se formeaza chiftelutele, care de obicei se prajesc in baie de ulei incins (deep frying). In cazul de fata, si mai ales ca aceasta masa era pentru cele doua "veveritze" infometate, am ales o varianta dietetica, adica am decis sa incerc o metoda de preparare termica la cuptor.  Alimentul nu mai este nevoit sa absoarba o cantitate periculoasa de ulei fierbinte (grasimi saturate, modificate). Pe fundul tavii am pus o hartie de copt, pe care am umezit-o cu cativa stropi de apa, am aranjat bilele de falafel, si le-am bagat in cuptorul preincalzit la 200 grade Celsius. Le-am lasat timp de aproximativ 1/2 - 3/4 ora, pana cand chiftelele s-au rumenit.





miercuri, 20 martie 2013

ciorba de loboda


Loboda (atriplex hortense ) este o planta erbacee, anuala, cu inaltimea de 0,8-2 m. Creste atat la umbra cat si la soare, este rar atacata de daunatori. Se recolteaza cand este inca tanara si frageda, prin smulgere. Este o planta cu port inalt, prezinta tulpina simpla sau ramificata, frunzele pot fi de culoare verde (viridis), rosu-violacee (rubra), usor galbui (lutea), sunt mari, de forma trunghiulara si usor catifelate la atingere. Planta contine cantitati insemnate de vitamina C: cu 120-140 mg de vitamina C la 100 de grame, este de aproape 2 ori mai concentrata decat kiwi si lamaia in aceasta vitamina. Are proprietati diuretice accentuate, un usor efect laxativ si curata sangele. Prin toate aceste caracteristici loboda este foarte utila in curele de detoxifiere.
Contine pigmenti antioxidanti care ajuta organismul sa se regenereze. Este un bun remineralizant. Loboda seamana oarecum, sub aspectul compozitiei, cu spanacul, continand si cantitati insemnate de vitamina K (creste rezistenta vaselor sanguine, reducand riscul de accident vascular) si de fier. Diferenta majora fata de spanac este concentratia mult mai ridicata de vitamina C. Loboda previne si combate astenia de primavara, actionand ca mineralizant si vitaminizant. In acelasi timp, ea contribuie si la detoxifierea organismului  mai ales daca este consumata in cadrul unei cure de detoxifiere. Prin pigmentii si vitamina C continute, loboda ajuta organismul sa incetineasca procesele de imbatranire, facilitand regenerarea celulara. In curele de slabire este indicata in special datorita efectului sau diuretic.
Postez o reteta gustoasa de ciorba de loboda, reteta ce provine de la Manastirea Christiana. Acest sfant lacas se afla in Bucuresti. In anul 1993 s-a pus piatra de temelie a noii manastiri, care are hramul Pogorarea Duhului Sfant, Sfintii Apostoli Petru si Pavel si Nasterea Maicii Domnului.

ciorba de loboda (mancaruri de post, editura Sophia)

4 legaturi de loboda
2 morcovi
2 legaturi de ceapa verde (sau 2 cepe uscate)
3-4 rosii (eu am pus rosii in bulion)
2 linguri boia dulce
3 linguri de orez
50 ml ulei
1 legatura leustean
1 legatura patrunjel
sare

Ceapa se curata si se taie marunt. Morcovii se curata si se dau pe razatoare.Legumele se calesc in ulei si se se sting cu rosiile in bulion su cu 2 linguri cu boia dulce. Se adauga orezul si aproximativ 4 litri de apa, se potriveste de sare, dupa care se lasa la fiert. Cand s-a fiert orezul, se adauga loboda taiata marunt, leusteanul si patrunjelul tocate marunt. Se mai lasa la fiert aprox. 10 minute. Pofta buna!






































luni, 18 martie 2013

placinta cu dovleac

Astazi incepe Postul Pastelui, postul dina­intea Invierii Domnului. Este cel mai lung si mai aspru dintre cele pa­tru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe. Postul Pastelui este numit si Postul Mare.
Incepe timpul Marelui Post al Pastelui, timp de pre­gatire in vederea invierii. Aceasta minunata intocmire co­respunde conceptiei de temelie a crestinismului ca viata urmeaza dupa moarte, ca bucuria trairii adanci, curate si durabile in duh urmeaza dupa cainta si suferinta. Ea cores­punde legii vietii noastre spirituale, pe care atat de desa­varsit a desprins-o si ne-a infatisat-o Revelatia divina prin cuvantul si viata Mantuitorului si prin viata tuturor celor ce-au vietuit dupa asemanarea Domnului.
Astazi voi posta o reteta gustoasa de placinta cu dovleac. Am preluat reteta de la o buna prietena, Ela (doamna Gabi).


placinta cu dovleac (Ela)

1/2 kg faina alba de grau
2 linguri ulei floarea soarelui
1 lingura otet
cca 150 ml apa
1/2 lingurita de sare
1/4 pachet de drojdie de 25 g

3/4 kg dovleac ras si scurs (pentru umplutura)
6 linguri zahar (2 la fiecare bucata de aluat)
6 linguri pesmet (2 la fiecare bucata de aluat)
scortisoara pisata

Punem intr-un vas faina, otetul, sarea, drojdia si apa usor incalzita. Framantam pana obtinem un aluat omogen si moale. Il impartim in 3 bucati. Se ia o bucata de aluat si se intinde cu facaletul, pana se obtine o foaie neteda. Se unge cu ulei, se presara dovleacul ras si scurs (eu am avut la congelator dovleac ras), zaharul, pesmet si scortisoara pisata. Se ruleaza si se aseaza in tava unsa cu ulei. Se repeta operatia cu celelalte doua bucati de aluat. Se pun toate 3 rulouri formate in tava, una langa alta. Se ung cu ulei pe deasupra si se inteapa cu o furculita din loc in loc. Se baga la cuptorul preincalzit (175 grade Celsius) si se lasa pana se rumenesc. Pofta buna!

duminică, 17 martie 2013

black velvet baby cake

Sfantul Patrick este cel mai iubit si cel mai cunoscut sfant al Irlandei. Sfantul Patrick, luminatorul Irlandei, s-a nascut in jurul anului 381 d.Hr., intr-un sat numit Bannaven Taberniae. Sfantul Patrick provine dintr-o familie de slujitori ai altarului - bunicul sau Potitus a fost preot, iar tatal sau Calpurnius, diacon.
Numele Patrick sau Patrichie insemna in limba latina om de neam mare. Din relatarea vietii sale, aflam ca la varsta de 16 ani ajunge sa uite de Dumnezeu. Cand a implinit aceasta varsta, satul in care se afla este jefuit de pirati, iar el este vandut ca sclav in Irlanda. Ajunge pastor de oi pe muntele Slemish, in Antrim County. Plecarea in robie i-a schimbat desavarsit viata. Din tanarul bogat si lipsit de griji, ajunge persoana care rostea cel putin o suta de rugaciuni noaptea si tot atatea ziua.
Sfantul Patrick a avut doua viziuni: in prima i se arata ca se va intoarce acasa, iar in a doua i se spunea ca vaporul lui este gata. Descoperirea facuta de Dumnezeu se implineste, astfel ca dupa sase ani petrecuti in robie, reuseste sa revina la parintii sai.
Mai tarziu, il intalneste in Auxerre pe Sfantul Gherman, episcopul orasului. Are parte de un alt vis, in care i se cere sa mearga in Irlanda. Ii cere sfat Sfantului Gherman in privinta visului, iar acesta pentru ca se rugase lui Dumnezeu sa-i daruiasca o persoana care sa-l inlocuiasca pe Sfantul Paladie, a vazut in acest vis un raspuns al lui Dumnezeu. Facem precizarea ca Sfantul Paladie parasise Irlanda dupa mai putin de un an de la hirotonirea sa, din cauza cruzimii irlandezilor.
Este hironit episcop si in anul 432 pleaca de la manastirea din Auxerre impreuna cu cativa insotitori, spre Irlanda. Inconjurat de pagani, Sfantul Patrick a avut parte de multe incercari.
Druizii se vor arata nemultumiti de prezenta Sfantului Patrick si il vor trimite pe Dichu sa-l omoare. Acesta intepeneste in momentul in care ridica sabia sa-l omoare. Sfantul Patrick il dezleaga de puterea nevazuta care il tinea in loc. Drept raspuns pentru minunea savarsita, Dichiu ii va oferi sfantului un adapost in care acesta va savarsi Sfanta Liturghie. Dupa aceasta minune, multi irlandezi au primit credinta in Hristos. Mai tarziu, impreuna cu ucenicii sai a botezat intreaga tara.
Sfantul Patrick a trecut la cele vesnice pe 17 martie in jurul anului 480. Este infatisat in iconografie tinand in mana un trifoi (o planta cu trei frunze), simbol al Sfintei Treimi, un singur Dumnezeu in fiinta, dar intreit in persoane. Este sarbatorit in fiecare an, pe 17 martie.
Ziua inchinata Sfantului Patrick este sarbatorita nu doar in Irlanda, ci in mai multe tari din lume. Cel mai important festival este considerat a fi cel de la la Dublin, din tinutul Leinster.

Va prezint o prajitura de origini irlandeze, care se serveste in pub-urile din aceasta tara, cu ocazia Saint Patrick's Day.

black velvet baby cake (GoodFood) (6 prajituri)

100 g unt moale
175 g zahar brun
1 lingurita bicarbonat
1 ou
100 g faina de grau
50 g fulgi de migdale
5 lingurite de cacao, plus inca un pic pentru ornare
150 ml bere Guinness
frisca pentru ornare

Incalziti cuptorul la 175 - 180 grade Celsius. Puneti untul (moale), zaharul, oul, faina, fulgii de migdale, bicarbonatul, cacao si berea Guinness intr-un vas si mixati intreaga compozitie, astfel ca la final sa nu aiba cocoloase. Pregatiti o tava de briose, punand in locasuri hartie de copt speciala pentru muffins, apoi turnati compozitia in fiecare forma. Bagati tava la cuptor pentru cca 20-25 minute. Incercati cu o scobitoare daca aluatul este copt (daca scobitoarea ramane curata dupa ce o scoateti din prajitura, inseamna ca este gata). Lasati sa se raceasca cca 15 minute in tava, dupa ce ati scos-o din cuptor. Dupa ce s-au racit le puteti orna cu frisca pe deasupra si cu un pic de cacao pudra. Pofta buna!



luni, 11 martie 2013

cheddar

Incepand cu 11 martie, ortodocsii intra in "Saptamana Alba sau a branzei". In aceasta saptamana nu se mai consuma carne, iar in zilele de miercuri si vineri se face dezlegare la oua, lapte, branza si peste. In calendarele bisericesti, pentru aceste zile apare mentiunea "harti", un termen popular care desemneaza zilele de dezlegare a postului.
Fiind un mare iubitor de branzeturi (de toate felurile), incepand de azi 11 martie, voi incepe o prezentare a nenumaratelor sortimente de branzeturi , de pe la noi si din lumea larga.





















Voi incepe cu una din favoritele mele, arhicunoscuta branza Cheddar. Creata la inceputul sec. al XII-lea si proclamata cea mai buna branza a Angliei  in anul 1170, de catre regele Henric al II-lea, branza Cheddar vine tocmai din sud-vestul Regatului Unit, din Somerset, mai exact din regiunea Cheddar Gorge. Gustul unic cu care si-a castigat notorietatea, era dobandit de la maturarea in pesterile de calcar din regiune, pesteri ce inca sunt folosite in acest scop de producatorii traditionali.
Este o branza tare obtinuta din lapte pasteurizat de vaca, cu un aspect ferm si neted, are perioada minima de maturare de 9 luni (cea optima este de 24 de luni), cu un procent de grasime de 48%. In prepararea branzei Cheddar, laptele este incalzit la 30°C şi inoculat cu o cultură starter lactica, după care este adaugat cheagul, iar casul este maruntit si incalzit la 38°C. Dupa indepartarea zerului, casul este feliat, apoi casul este presat peste noapte şi pastrat timp de 4 zile la rece. Se prezinta intr-o gama larga de arome, iar culoarea variaza de la alb natural pana la un frumos portocaliu. In acest caz se foloseste un colorant natural, denumit annatto. Cheddar se refera, generic, si la modalitatea de productie - taierea pastei moi de branza din lapte de vaca in calupuri ce se pun la scurs unele peste altele, care sunt intoarse din cand în cand pentru scurgerea uniforma a zerului. De regula culoarea este galben intens, iar mirosul prinde note iuti, ca de mustar, combinate cu miros de zer, mai ales atunci cand este maturata bine.
In general, branza Cheddar este de doua tipuri: 
01. Tipul moale si usor, caz in care branza se topeste repede si poate fi intinsa cu usurinta pe paine. Este vorba despre tipul mai tanar (maturata mai putin), cu un aspect neted. 
02. Tipul mai ferm, potrivit pentru retetele care implica o branza rasa sau faramitata si incorporata intr-o compozitie (sosuri). Tipul maturat timp de 24 luni este de fapt cel mai faramicios. Cu cat este mai matura branza, cu atat aroma sa se simte mai puternic.
Branza Cheddar se poate consuma alaturi de un vin Saumur Champigny.
Numele de Cheddar, nu a fost protejat, iar acum acest tip de branza este produsa in mai multe parti ale lumii, insa numai cea englezeasca este considerata originala.

duminică, 10 martie 2013

despre vin si mancare (01)

Vinul si mancarea sunt lucruri inseparabile. Putem cunoaste si intelege cu adevarat vinul si gustul lui, doar daca stim si intelegem mancarurile. Incepand de azi, va voi prezenta pe parcursul a catorva episoade (postari), sfaturi utile despre cum sa facem o buna asociere intre vin si mancare.
Daca nu stii cum se potriveste vinul cu mancarea, lasa deoparte paharul de bere si nu dispera - e mai usor decat ti-ai inchipuit, in ciuda aparentei complexitati a combinatiilor. Potrivirea se face intre aroma dominanta a mancarii (aflata, de obicei, in sos) si varietatea de strugure care domina aroma vinului. Ingredient de baza cu ingredient de baza (abia pe urma iei in considerare textura si corpolenta). Daca intelegi cum lucreaza diferitele grupuri de arome, atunci vei putea sa stapanesti mai bine jocul potrivirii vinului cu mancarea.
Fiecare tara sau regiune care este cunoscuta pentru un anumit produs alimentar, produce si un vin sau o alta bautura alcoolica ce se potriveste perfect  cu aceea mancare. Locuitorii Romei beau Frascati Superiore Secco la delicioasele lor spaghetti alla carbonara, elvetienii gusta Chasselas pe langa fondue de branza, nord-africanii aleg alcool si ceai de menta pentru cuscus, rusii servesc vodca la borsuri, iar scandinavii au aquavitul pe care il beau cu gravlax. Aceste savuroase combinatii de bauturi si mancaruri sunt deseori regionale. Niciunde nu este mai evidenta aceasta realitate decat in Franta sau Italia. In Franta se bea Riesling cu choucroute garnie a l'alsacienne, Sancerre cu branza Chavignol si Sauternes cu foie gras. Sunt combinatii care n-au aparut accidental, ci asa au fost proiectate - proiectate de natura. Vinul e facut din struguri, si strugurii cresc la fel ca si restul fructelor sau produselor agrare de acolo. Sunt toate nascute din acelasi sol, in acelasi climat, in acelasi mediu, deci se combina pefect, in mod natural.
Mancarea, ca si vinul, trebuie sa fie cultivata in soluri bune si sa beneficieze de lumina solara si ploaie in cantitati suficiente, trebuie produsa in cantitati mici, utilizand cu atentie tehnicile de culegere si preparare. Asa cum exista numeroase soiuri de struguri, tot asa exista si varietati diferite de rosii, ciuperci, cartofi sau mere. Apoi, similar vinului, fiecare varietateeste, mai departe, diferentiata dupa origini. Aceleasi lucruricare, in materie de vinuri (peisaj, vegetatie, sol si clima, adica terroir), diferentiaza regiuni sau tari, ii imprumuta si mancarii diversitate. Si asa cum exista soiuri de struguri adaptate unui set de conditii geografice, tot asa exista un set de conditii geografice ideale pentru un anumit produs alimentar: smochinii se dezvolta cel mai bine in zona mediteraneeana, merilor le merge cel mai bine in zone mai racoroase, somonul provine din Norvegia, untul cel mai bun din Normandia, trufele din Perigord, branza de capra din Valea Loarei, sunca de Parma si branza parmezan din Toscana si exemplele ar putea continua.
Pentru inceput va prezint un simplu grafic, prezentat de cei de la Visual.ly, unde poti face intr-o maniera foarte facila, asocierea mancarurilor cu vinurile.




















Intotdeuna esential este ca ambele personalitati - a mancarii si a vinului - sa fie respectate si sa se completeze, fara ca una sa domine. Asa cum o persoana timida si introvertita infloreste si se deschide in prezenta unei companii potrivite, la fel si o buna combinatie cu mancarea poate releva aspectele complexe ale unui vin. Nu este vorba sa isi compenseze reciproc neajunsurile, ci mai degrava sa isi scoata in evidenta calitatile. Un vin, oricat de bun ar fi, nu poate face mai interesanta o mancare plictisitoare. De asemenea, un vin neechilibrat nu isi poate ascunde defectele in spatele unei mancari spectaculoase, bogat condimentata. Combinatia de succes este realizata cand vinul scoate in evidentaun aspect al mancarii, iar mancarea subliniaza o calitate a vinului. Precum orice in viata, asta se obtine cu respect de ambele parti, dublat de curiozitate, cu rabdare dublata de un dram de ambitie, cu pasiune usor temperata de moderatie si cu experienta dobandita prin multa practica.
(pairing wine and food, Linda Johnson-Bell)

sâmbătă, 9 martie 2013

mucenici moldovenesti


Daca e 9 martie, atunci sunt mucenicii. Conform traditiei in aceasta zi se sarbatoresc cei 40 de Mucenici. Sfintii 40 de mucenici erau soldati crestini, aflati in slujba imparatului roman pagan Licinius. Afland despre credinta lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor. Refuzand, au fost intemnitati timp de opt zile si batuti cu pietre. Prin semne divine au fost insa intariti in dreapta credinta. In cele din urma, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin inghetare in lacul Sevastiei. In aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de cununi stralucitoare au pogorat asupra mucenicilor. In zori, au fost scosi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor si au fost lasati sa-si dea sufletele.
Sarbatoarea crestina a Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste inceperea anului agricol traditional si a generat o sarbatoare traditionala romaneasca, Mucenicii sau Macinicii. In credinta populara in ziua mucenicilor se incheie zilele babelor, zilele capricioase ale ingemanarii iernii cu primavara, lasand loc zilelor mosilor, zile calde. De aceea, in aceasta zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pamantului cu bate sau maiuri, rostind descantece, pentru ca sa iasa caldura si sa intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.
Potrivit traditiei populare, in aceasta zi, femeile fac mucenici in forma de opturi. Acestia sunt dusi la biserica pentru a fi binecuvantati si apoi sunt consumati in familie.


mucenici moldovenesti (mancaruri de post, editura Sophia) (8 mucenici)

1/2 kg faina alba
25 g drojdie
sare
1-2 lingurite zahar
miere
nuca macinata
1 cana de apa (aprox. 300 ml)
sirop de zahar (cantitati egale de zahar si apa) - pentru insiropat

Se framanta un aluat din faina cernuta, drojdia stinsa cu 1-2 lingurite de zahar, sare si 1 cana de apa calduta. Se lasa la dospit intr-un loc cald, aproximativ 1 ora. Se ruleaza si se formeaza opturi din aluat, care se ung cu apa indulcita...eu am sarit peste etapa aceasta si nu i-am uns cu sirop de zahar. Se dau la cuptor intr-o tava unsa cu ulei sau cu hartie de copt pusa in tava, pana cresc si se rumenesc. Cand se scot din cuptor se baga intr-un sirop de zahar, obtinut din cantitati egale de zahar si apa. Apoi se dau prin miere si prin nuca macinata. Pofta buna!



miercuri, 6 martie 2013

briose cu afine si ciocolata

Afinul (vaccinium myrtillus) este un arbust mic, ramuros, cu tulpina de culoare verde, lunga de cca 30-60 cm. Fructele, denumite afine, reprezinta o baca de culoare albastru -brumarie, de forma rotunda, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasa, cu suc violaceu si cu gust placut dulce - acrisor.
Afinele sunt bogate in tanin, pectine, mirtilina, acizi organici (acid malic, citric, oxalic, lactic si succinic), zaharuri, provitamina A si vitamina C. De asemenea, afinele sunt foarte bogate in antioxidanti numiti antocianina (pigment responsabil de culoarea albastra a fructelor), vitamine din complexul B, vitamina E, cupru (care intareste imunitatea si are rol antibacterian), seleniu, zinc, fier (promoveaza imunitatea prin cresterea hemoglobinei si a concentratiei de oxigen din sange) si stimuleaza astfel, sistemul imunitar si previne aparitia infectiilor.
Toata iarna am avut afine. La congelator s-au pastrat perfect, inca din luna august, cand le-am primit tocmai din m-tii Apuseni, mai precis din comuna Marisel, jud. Cluj, aduse de un mare mester, badea Alexe, unul din putinii cioplitori in lemn care mai exista in tara noastra.


briose cu afine si ciocolata (GoodFood) (12 briose)

300 g faina alba
100 g zahar brun
1 lingurita praf de copt BIO
putina sare
2 oua (de preferat de tara sau BIO)
100 g unt topit
200 ml lapte
150 g afine
150 g ciocolata neagra

Incingeti cuptorul la 200 grade Celsius si tapetati cu hartie de copt o tava speciala pentru briose. Amesteca ouale, untul topit si racit si laptele, cu toate ingredientele uscate, inclusiv ciocolata si afinele. Amestecam usor toate "componentele", pana obtinem consistenta dorita. Turnam compozitia in formele tapetate cu hartie si le lasam la cuptor timp de cca 25-30 minute, pana cand briosele cresc si devin aurii. Le servim cu putin zahar pudra pe deasupra.

duminică, 3 martie 2013

supa crema de linte

Lintea (lens culinaris), este o planta anuala leguminoasa, scunda, paroasa, cu frunzele paripenat-compuse ale carei seminte sunt comestibile. Exista mai multe varietati de linte - semintele difera atat din punctul de vedere al culorii (portocaliu, verde, verde inchis, maro) cat si al dimensiunii si al timpului de fierbere. Lintea este o planta originara din Orientul Apropiat si a fost una dintre primele plante cultivate de om pentru a fi utilizata in alimentatie inca din Neolitic. Lintea este catalogata ca aliment de grad nutritional A datorita continutului ridicat de fibre, fier, magneziu, fosfor si proteina si continutului extrem de scazut de grasimi. Nu contine colesterol si aduce un aport caloric de cca 110-160 kcal/100 g, in functie de varietatea preparata si modul de preparare. 


supa crema de linte (4 portii)

1 lingura de ulei de masline extravirgin
1 morcov
2-3 catei de usturoi
1/2 telina medie
250 g linte rosie
15 cl smantana lichida
4 frunze de telina
sare si piper macinat

Este o reteta pe care o postez in mod special pentru Dani, un bun prieten.
Curatati morcovul si taiati-l rondele. La fel procedati si cu telina. Puneti lintea, morcovul, usturoiul si telina la fiert, intr-o craticioara cu 1 litru de apa... (eu am tinut lintea la inmuiat o noapte in apa rece). Dupa ce a clocotit, micsorati focul, acoperiti si lasati legumele sa fiarba incet, timp de cca 1 ora (sau mai putin), pana lintea este foarte moale.
Puteti pastra 3 linguri de linte fiarta pentru decor. Mixati restul timp de 2-3 minute impreuna cu zeama de la fiert, pentru a obtine un piure foarte fin. Adaugati smantana in piure, potriviti de gust cu sare si piper si incalziti din nou pe foc domol. Puteti decora (sau nu) fiecare farfurie cu cateva boabe de linte, frunze de telina taiate marunt si stropiti supa crema cu putin ulei de masline. Supa se serveste foarte calda. Pofta buna!