E greu de crezut ca luna August 2014 va marca 10 ani de cand David Chang a deschis primul sau restaurant, Momofuku Noodle Bar, in New York - Est Village. Cand s-a deschis Noodle Bar, chef-ilor si bucatarilor le-a placut faptul ca exista un loc unde puteau lua un bol de taietei de la un coreean - american nebun, morocanos si suprasolicitat, care a lucrat pentru Tom Colicchio si, mai tarziu, pentru Daniel Boulud.
In prezent conduce Momofuku Restaurant Group, un lant de restaurante situate in New York, Toronto si Sidney. Cum bine se stie, este terminat de grija pentru resturantele sale - locul unde se desfasoara tot circul. Acest chef de doar 32 de ani, a primit deja 2 stele Michelin si o multime de premii, printre care... "Cel Mai Bun Nou Chef" din partea revistei Food and Wine, "Chef-ul Anului", conform revistei GQ, "Chef-ul Anului", potrivit publicatiei Bon Appetit sau cele trei premii James Beard.
Marii chef-i ai Frantei si ai Spaniei, trec obligatoriu pe la restaurantele lui, ca sa stea fericiti la bar si sa manance cu mainile. Ruth Raichl il trateaza ca pe propriul copil. Alice Waters se poarta cu el de parca i-ar fi mama. Martha Stewart il adora. The New Yorker ii ofera tratament complet, acel tip de profil interminabil, detaliat si plin de admiratie care, de regula, le este rezervat economistilor si politicienilor. Pe parcursul intregului proces de ascensiune la stadiul de Divinitate Culinara, Chang a continuat, in viata publica, sa injure necontrolat ca un puscas marin, sa urle fara discernamant la si despre dusmanii lui, sa refuze sa le ofere tratament specialcelor din comunitatea editorilor culinari obisnuiti cu astfel de lucruri, sa-i insulte chiar si pe bloggerii care l-au ajutat sa devina o legenda. Restaurantul lui cu doar 12 locuri, Momofuku Ko, este cel mai cautat restaurant din America si locul in care iti este cel mai greu sa faci o rezervare. David Chang este indiscutabil un star.
David Chang este pur si simplu cel mai important chef din America zilelor noastre. E o distinctie nemaipomenita. Nu este un chef nemaipomenit - dupa cum recunoaste chiar el - si nici unul extrem de experimentat, si exista multi alti chef-i mai buni, mai talentati si mai profesionisti decat el in NY. Dar el este un chef important, un barbat care, intr-o perioada ridicol de scurta de timp, a schimbat felul in care mancam, a creat un nou model de referinta pentru restaurante si a avut succes o data, de doua ori, de trei ori si continua sa il aiba intr-un spirit al epocii pe care multi oameni se chinuie sa il inteleaga. Asta e ceea ce il diferentiaza si il aseaza deasupra celorlalti. A-l descrie pe David Chang drept chef este atat in defavoarea lui, cat si a cuvantului chef. David Chang este... altceva.
S-a nascut intr-o familie coreeana de crestini practicanti si este cel mai mic dintre cei 4 copii. "Am crescut mancand taietei cu tata... In serile cand eram doar noi doi, imi dadea sa mananc, odata cu taieteii si castraveti de mare" relateaza in cartea sa Momofuku... care inseamna piersica norocoasa. Tatal lui, care muncise mai intai in restaurante, dupa ce emigrase din Coreea, l-a avertizat sa stea deoparte de afacerea asta. A urmat Jesuit High School si apoi Trinity College. "Am ajuns sa gatesc pentru ca era ceva cinstit in asta"... se destainuie Chang. In restaurantele lui renunta la fetele albe de masa, la paharele de cristal, la servirea traditionala si la conceptul haute cuisine clasic. E un lucru atat bun, cat si rau in acelasi timp. "Bun, datorita proliferarii restaurantelor care nu sunt haute cuisine. Dar e o sabie cu doua taisuri, pentru ca distruge baza de antrenament pentru bucatari mai buni. Iar lucrul de care au nevoie, sunt bucatarii", subliniaza David.
Ce mai spune David Chang...
"Ferran Adria e un geniu; (opera lui a fost) ca trecerea lui Bob Dylan la instrumente electrice. Nimeni nu a inteles inca impactul lui Ferran. O sa fie vesnic."
"Devotamentul si onestitatea sunt importante pentru mine".
"Golful m-a distrus la cap".
"Urasc ca gatitul a devenit ca o munca de birou".
"Sunt obsedat de istoria culinara".
"Totul s-a schimbat in cinci ani. Singurele lucruri care raman neschimbate sunt idealurile platonice. Iubirea, adevarul si loialitatea. Era cel mai frumos lucru cand cand nimeni nu se astepta la nimic de la tine".
"O sa mor inainte de 50 de ani".
Text preluat din Medium Raw: A Bloody Valentine To The World Of Food And The People Who Cook, de Anthony Bourdain.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu