joi, 30 mai 2013

paine de secara



















Painea de secara (faina integrala de secara) are foarte multe beneficii pentru sanatate. Secara are proprietati nutritive superiare graului si de aceea painea de secara este recomandata mai degraba decat painea clasica din faina alba sau chiar din faina neagra sau graham. Secara este o bogata sursa de magneziu, un mineral care actioneaza in calitate de co-factor pentru mai mult de 300 de enzime, inclusiv a enzimelor implicate in utilizarea de catre organism a glucozei si secretiei de insulina.
Glutenul din secara este mai putin elastic decat cel din grau si ca atare nu se produce efectul lipicios ca la faina de grau si nu se retin gazele in aluat. Painea din faina de secara obtine prin coacere o crusta bruna aromata, mai densa in comparatie cu painea de grau.



















paine de secara

750 g faina integrala de secara
100 g faina alba de grau
25 g drojdie
1 lingurita sare
apa calda (37-40 grade Celsius), cat cere aluatul

Intr-un castron mic turnam 1 pahar de apa, drojdia faramitata si 2-3 linguri de faina alba. Amestecam bine si lasam maiaua la crescut cca 15 minute, intr-un loc cald (fara curenti de aer rece). Intr-un castron mai mare, amestecam faina integrala de secara cu restul de faina alba si praful de sare. 
Dupa ce maiaua a crescut, o turnam in castronul cu faina si incepem sa amestecam usor. Apoi turnam putin cate putin apa calduta si incepem sa framantam usor aluatul. In final trebuie sa aiba consistenta, sa fie uniform si nelipicios. Acoperim vasul cu un prosop si il lasam sa dospeasca (la loc cald), aproximativ 1 ora, pana isi dubleaza volumul. Dupa aceasta perioada, il mai framantam putin pentru a se uniformiza aluatul. 
Intr-o tava punem hartie de copt, apoi asezam bila de aluat si ii crestam suprafata cu un cutit, in forma de cruce. Introducem tava in cuptorul preincalzit la 175 - 200 grade Celsius si o coacem timp de aproximativ 45 minute, pana isi formeaza o crusta  bruna crocanta.
Scoatem tava din cuptor si mai lasam paine in ea 10 minute, dupa care scoatem painea din tava si o acoperim cu un prosop pana se raceste. Pofta buna!

miercuri, 29 mai 2013

risotto cu spanac si dovlecei



















Intotdeuna cand faci un risotto, pornesti cu reteta de baza. Plecand de la ea, puteti realiza variante diferite, in functie de aromele preferate, de sezon sau de ce aveti prin frigider. Eu am ales sa prepar un risotto cu spanac si dovlecei, ca asta aveam prin casa... un dovlecel si ceva spanac ramas de la un quiche.

risotto - reteta de baza (Jamie Oliver) (4 portii)

1/2 litru de supa de legume
2 linguri ulei de masline
1 lingura unt
1 ceapa mare
1/2 telina mica
300 g orez
125 ml vin alb sec

Intr-o cratita se pune untul si uleiul de masline, adaugam ceapa tocata marunt si telina taiata cubulete mici si le calim la foc foarte mic aproximativ 15 minute, pana cand se inmoaie, fara sa se rumeneasca. Adaugam orezul si marim flacara. Amestecam continuu, pentru ca orezul si legumele sa nu se lipeasca de fundul cratitei.

Turnam vinul. Amestecam in continuare pana cand alcoolul se evapora, iar orezul capata un parfum delicios.

Adaugam supa (se incalzaeste inainte sa o adaugam in reteta), polonic cu polonic, amestecand si asteptand ca lichidul sa fie absorbit de orez inainte de a adauga polonicul urmator. Micsoram flacara, astfel incat orezul sa nu fiarba prea repede (partea exterioara se va inmuia, iar interiorul va ramane tare). Continuam cu sa turnam supa, pana cand tot lichidul va fi absorbit (cca 15 minute). Orezul va incepe sa se inmoaie, dar ramane in continuare rezistent la mestecat.

Acest orez semi-fiert ( fiert in proportie de 75%) este baza pentru orice risotto.

risotto cu spanac si dovlecei

risotto de baza
1 dovlecel
150 g spanac oparit si tocat
1-2 catei de usturoi
125 g unt
ulei de masline extravirgin
sare, piper
350 g supa de legume
1-2 maini parmezan ras
o bucata parmezan pt ras deasupra
1/2 lamaie

Folosim baza pentru risotto. Punem intr-o cratita jumatate din cantitatea de supa, impreuna cu baza de risotto, la foc mediu spre mare. Aducem la fierbere, amestecand continuu si lasam orezul sa fiarba pana cand a absorbit tot lichidul. Adaugam supa, polonic cu polonic, pana cand orezul este fiert "al dente".
Separat incalzim o cratita, adaugam unt si putin ulei de masline si cateii de usturoi tocati marunt. Dupa ce s-a topit untul, adaugam spanacul si dovlecelul taiat cubulete mici. Calim compozitia aprox. 5 minute. Condimentam cu sare si piper.
Punem peste orezul fiert spanacul, restul de unt si parmezanul ras. Stoarcem peste zeama de la lamaie. Verificam daca este suficient de condimentat. Acoperim cu un capac si lasam orezul sa stea 1 minut. Deasupra radem niste coaja de lamaie si radem niste parmezan, apoi stropim cu putin ulei de masline extravirgin. Pofta buna!

luni, 27 mai 2013

nasal





















Lot 105.1... Acesta este indicativul scris pe cutia de lemn, ce se afla pe masa, in fata mea. Nu imi vine a crede. Sa fie aceasta  ultima branza de Nasal pe care o voi manca vreodata? Trist, dar in acelasi timp foarte adevarat. Fabrica de la Taga, va functiona pana la data de 1 iunie, dupa care va intra in "conservare", au precizat actionarii majoritari de la Napolact, compania olandeza FrieslandCampina. De ce oare s-a luat aceasta decizie? Branza de Nasal nu este doar marca inregistrata a companiei, ci este si un produs cu denumire de origine protejata in Uniunea EuropeanaBranza de Nasal este primul produs romanesc pentru care am obtinut acest statut, care a intrat in vigoare din luna ianurarie 2007, odata cu Tratatul de Aderare. Acest lucru inseamnă ca, desi branza nu se fabrica la standardele europene, ea poate fi vanduta in toata Uniunea Europeana.


















Branza de Nasal a fost acceptata ca produs specific, cu distributie in tot spatiul economic european. De ce s-a ajuns oare pana aici, si totusi acest tip de branza nu o sa se mai fabrice? "Decizia a fost luata ca urmare a interesului scazut pe care consumatorii romani il au pentru specialitatile de branzeturi romanesti"... acestea au fost argumentele conducerii Napolact, in legatura cu motivul inchiderii fabricii. Rasfoind presa, mai aflam ca fabrica de la Taga urmeaza a fi scoasa la vanzare, urmand ca cei care o vor cumpara nu vor mai avea dreptul sa produca aceasta marca de branza - asta desi aceasta branza este una dintre cele mai cunoscute si apreciate printre consumatori, stiut fiind faptul ca este fermentata in conditii speciale, in interiorul unei grote aflate pe dealul localitatii clujene Taga. Ce trebuie sa intelegem din toate acestea? E foarte clar...olandezii de la FrieslandCampina au reusit sa isi anihileze concurenta, pentru a-si impune pe piata romaneasca propriile produse. Acest fenomen de distrugere a autenticitatii unor produse locale traditionale, este un prim pas pana la pierderea identitatii nationale. Incet, incet globalizarea isi spune cuvantul. 



















Probabil va intrebati de ce sunt atat de inversunat, vis a vis de acest subiect. In primul rand nu sunt de acord cu pierderea identitatii nationale, si aici ma refer in primul rand la pierderea valorilor traditionale. Fara ele  oamenii nu vor mai stii cine sunt sau ce au fost si in cele din urma vor fi dispusi (cu voie sau fara voie) sa imbratiseze noua identitate europeana. Si in al doilea rand, e vorba despre locul unde am copilarit, mai precis satul Bont, comuna Fizesul Gherlii, comuna invecinata cu localitatea Taga din judetul Cluj. Branza de Nasal e o specialitate pe care o cunosc inca din anii '70-'80, practic am crescut cu acest "camembert romanesc", care dupa parerea mea este de 1000 de ori mai bun decat cel frantuzesc.


















Nasal este (...sau mai bine zis a fost) un cas aparte originar din regiunea Clujului. Isi trage numele de la satul in care a fost produs prima data. Este un cas cu textura moale, o branza cremoasa in interior, cu crusta rosiatica la suprafata, facuta din lapte de vaca (mat. gr. 45%, sare max. 3%), cu un gust aromatizat si picant, precum si cu un miros foarte puternic si specific.
Branza este facuta din lapte pasteurizat, controlat calitativ si cantitativ. Branza este taiata dreptunghiular şi pusa la maturat in grota de la Taga, timp in care se formeaza o pelicula rosiatica cu mucegai alb la suprafata. Are loc apoi transformarea din exterior spre interior a branzei, intr-o pasta asemanatoare camembertului frantuzesc, cu gust specific, usor picant. Daca in Franta, branza este insamantata artificial cu mucegaiuri nobile, la Nasal o bacterie numita Brevibacterium Linens, care traieste in roca grotei in care este depozitata branza pentru  maturare timp de 18 zile, face totul singura. Desigur, are nevoie de conditii propice: temperatura constanta si umiditate mare - in grota sunt mereu 14 grade Celsius si umiditate de 93%. Bucatile de branza din pestera sunt intoarse pe toate partile o data la trei zile si intretinute cu saramura. La final, branza este data prin praf de amidon, pentru a nu se lipi de ambalaj si apoi puse in cutii din lemn. Greutatea standard a fiecarei bucati este 350 de grame si au termen de valabilitate de 45 până la 60 de zile, dacă sunt pastrate la 4-8 grade Celsius...A fost frumos, a fost ca o poveste, a fost si nu mai este.

luni, 20 mai 2013

cartofi la cuptor


















Daca nu stiati, va spun acum...am avut sansa si onoarea de a lucra o buna perioada de timp in Sfantul Munte Athos. Impreuna cu Kasandra si Sithonia formeaza marea peninsula calcidica a Greciei. Aici, pe parcursul unui an de zile, am ajutat la restaurarea si reabilitarea unui segment de cladiri, din cadrul ansamblului manastiresc Schitul Romanesc Prodromul. Aflat in extremitatea rasariteana a Muntelui Athos, este asezat intr-un loc pustnicesc, numit Vigla, un loc salbatic dar plin de o frumusete naturala, potrivit pentru viata isihasta. O prima atestare documentara, s-a facut in jurul anului 1750, cand cativa monahi romani, aflati sub povatuirea duhovniceasca a ieromonahului Macarie, locuiau langa bisericuta Sfantului Ioan Botezatorul, zidita in sec. al XVII-lea.














In ianuarie 1857 s-a pus piatra de temelie a bisericii schitului, care a fost terminata in mai 1866, drept ctitor al vremii fiind ieroschimonahul Nifon, ajutat de ucenicul sau, ieroschimonahul NectarieBiserica, cu hramul "Botezul Domnului", a fost construita in stil athonit, are 3 turle si o lungime de 30 m. Comoara cea mai pretioasa a Schitului este Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita "Prodromita", care s-a zugravit singura.


Intr-una din zile, ma aflam la Dafni, una din portile de acces in Sfantul Munte, unde asteptam feribotul, ca sa pot pleca spre Ouranopoli si de acolo mai departe spre tara. Am intrat intr-unul din magazinele din apropierea portului si spre marea mea uimire am gasit o nepretuita carte de...bucate. "The cuisine of the Holy Mountain Athos", scrisa de calugarul Epiphanios din Mylopotamos. Si iata cum in colectia mea de carti de bucate a mai aparut una. Tin sa amintesc, ca odata cu achizitionarea acestei carti, am mai cumparat si un vin rosu sec, deosebit dealtfel, un Syrah de la manastirea greceasca Vatopedu. No comment!
Din aceasta carte am preparat o prima reteta...o reteta de cartofi la cuptor. Simplu si gustos!





































cartofi la cuptor (the cuisine of the Holy Mountain Athos, Epiphanios of the Mylopotamos)

1 kg cartofi
4-5 catei de usturoi
200 g ulei de masline extravirgin
sare, piper
oregano, chimen, foi de dafin



















Curatam cartofii de coaja, ii spalam si ii taiem in bucati. unem cartofii taiati intr-un bol, impreuna cu cateii de usturoi taiati marunt, uleiul de masline, sarea, piperul si celelalte mirodenii. Amestecam totul cu mainile, astfel incat la final, cartofii sa fie acoperiti intr-un strat uniform de toate ingredientele folosite, impreuna cu uleiul de masline. Turnam totul intr-tava. Adaugam cu atentie un pahar cu apa in tava, astfel incat sa nu "spalam" din greseala vreun cartof, de stratul de mirodenii in care se afla invelit. Acoperim tava cu folie de aluminiu si o introducem in cuptorul preincalzit la 220 grade Celsius. Lasam la copt cca 25-30 minute, dupa care indepartam folia, micsoram temperataura la 180 grade Celsius si mai lasam cartofii inca aproximativ 15-20 minute, pana se rumenesc pe toate partile. Pofta buna!

joi, 16 mai 2013

macrou la cuptor




















Auzim frecvent despre epuizarea oceanelor, dar nu cred ca ne dam seama cat de cumplita este aceasta problema: populatiile de pesti din intreaga lume sunt amenintate de pescuitul excesiv, poluare sau pescuitul si tehnicile care fac ravagii in ecosistemele locale. Daca nu ne vom schimba cat mai rapid punctul de vedere si nu vom intelege crunta realitate, specii de pesti mari (...si mici ) vor intra pe lista speciilor pe cale de disparitie inca din anul 2050.
Ca toate problemele de mediu care exista, aceasta este una complexa, cu o multitudine de cauze, implicatii si efecte secundare. Nu toata lumea aspira sa devina un expert in probleme marine si sa inteleaga gravitatea problemei. Nu toata lumea are timp sau inclinatia de a decoda ceea ce expertii spun. Majoritatea dintre noi vrem doar sa mancam peste si sa fim fericiti. Suntem tentati sa spunem ...eu sunt doar un consumator, nu pot schimba lumea.
Daca vedem la magazine, supermaketuri sau intr-un meniu de restaurant anumite specii de pesti, unii dintre noi ar putea spune ca din moment ce sunt pescuiti, putem sa ii mancam fara sa avem constiinta incarcata. Gresit! Cel mai bine este sa ii lasam acolo unde sunt...pe raft la magazin sau in meniul din restaurant. Prin aceasta noua atitudine, trebuie sa tragem un semnal de alarma asupra acestei situatii.
Si daca vrei intr-adevar sa fii fericit, trebuie sa fi sigur ca pestele pe care il cumperi sau il mananci, a fost pescuit sau crescut intr-un mod durabil (sustenabil) - adica, intr-un mod prin care sa se asigure ca pe viitor, populatia respectiva de peste va fi crescuta sau mentinuta si ca ecosistemul din care face parte va fi protejat.

Deci ce putem face in acest sens?

Pentru inceput, putem consulta rapoartele - seafood guide - care indica speciile de pesti si fructe de mare care se pot manca, si de asemenea speciile care trebuie evitate (...ele aflandu-se pe cale de disparitie). Acestea variaza in functie de regiunea de pe glob in care locuim sau regiunea de unde provin pestii pe care ii cumparam. In timp, prin urmarirea acestor linii directoare, se va ajunge la revigorarea speciilor de pesti si a fructelor de mare aflate "in dificultate" in acest moment.

Un astfel de ghid este un inceput bun, dar este ca o imagine in alb si negru, intr-o situatie care are multe nuante de gri. Aceasta nu este scutul magic care ne poate ajuta. Pestii sunt de foarte multe feluri si vin sub tot felul de denumiri, astfel incat etichetarea lor poate fi de cele mai multe ori imprecisa. Nu ne ramane decat un singur lucru: sa punem cat mai multe intrebari...ce fel de peste este, de unde provine, daca e din crescatorie sau a fost pescuit ?
Putem doar sa speram, ca daca suficienti de multi cumparatori/consumatori arata interes fata de pestele care il cumpara/consuma, poate si vanzatorii de peste sau proprietarii de restaurante vor fi la fel de curiosi fata de furnizorii lor, macar doar pentru a ne face pe plac si "a ne inchide gura" pentru moment.

In cele din urma cel mai important lucru este de a face cunoscuta aceasta problema publicului larg. Suntem datori si chiar putem avertiza si informa prietenii, familia si colegii, prin blande "ghionturi" si observatii pertinente, la restaurant, la magazin, in bucatarie si chiar la masa, despre aceasta de nepretuit comoara care inca mai traieste in oceanele planetei si despre modul cum putem sa o ajutam sa supravietuiasca pentru viitor.

M-am oprit la o specie de peste aflat pe lista verde a WWF's seafood guide, adica pe lista cu pesti si fructe de mare care nu sunt periclitate si deci se pot manca. 

Extrem de raspandit si nu foarte scump, macroul este sanatos mai ales prin prisma acizilor grasi omega 3 pe care ii contine, adesea transformati in supliment. 
Ce face insa concret pentru organism acest tip de peste? Macroul are proprietatea de a scadea nivelul trigliceridelor, aflat in stransa legatura cu bolile de inima si accidentul cerebral, de a reduce riscul bolilor de inima, de a cobori colesterolul si chiar tensiunea. In plus, face vasele de sange sa fie mai elastice, imbunatatind si circulatia.
Macroul este indicat in caz de artrita, pentru ca reduce durerea si rigiditatea arterelor. Acelasi peste, consumat frecvent, previne si cancerul, luptand in acelasi timp atunci cand boala s-a instalat deja, mai ales in caz de cancer mamar, de colon si prostata.
Macroul este indicat si in cazul in care se doreste slabirea, ajutand la descresterea tesutului adipos. Tot macroul regleaza metabolismul, scazand si nivelul zaharului din sange pe timpul noptii. 



















macrou la cuptor

8 pesti
ulei de masline extravirgin
1 lamaie
1 pahar vin alb demisec
rozmarin, cimbru
sare

Preincalzim cuptorul la 200 grade Celsius. Curatam pestii de intestine si apoi ii spalam. Intr-un castron punem pestii curatati si ii stopim cu ulei de masline, sare, rozmarin si cimbru. Ii ungem bine pe toate partile cu aceste ingrediente, apoi ii asezam intr-o tava. Turnam peste ei, restul de ulei, zeama de lamaie impreuna cu lamaia taiata rondele si paharul de vin alb. Acoperim tava cu folie de aluminiu si o bagam la cuptor timp de aproximativ 20-30 minute. Dupa aceasta perioada, micsoram focul la 175 grade Celsius, scoatem folia si mai lasam cca 15-20 minute astfel incat sosul rezultat sa scada si pestele sa se rumeneasca. Se serveste alaturi de un pahar de vin alb demisec, acelasi vin (de preferinta) care l-am folosit la prepararea lui. Pofta buna!














duminică, 12 mai 2013

musaca de legume
















Un nou concurs la Teo's Kitchen, o noua provocare. De asta data, Costa D’Oro pune la bataie 4 cosuri pline cu produse, iar ceea ce trebuie sa facem este sa preparam (postam) un fel principal de mancare, folosind uleiul de masline extravirgin Costa D’Oro. Uleiul de masline este mononesaturat in proportie de 77% si natural fara colesterol. Este cea mai sanatoasa dintre toate grasimile. Nu contine sare si o singura lingura de ulei contine 8% din necesarul organismului de vitamina E. M-am gandit sa pregatesc o musaca de legume, o reteta usoara si delicioasa, care vine tocmai din frumoasa si insorita Grecie insulara, mai precis din Creta, insula maslinului.

musaca de legume (uleiul de masline - cheia dietei echilibrate, Myrsini Lambraki)

5 cartofi mari
2-3 cepe mari
3 rosii mari, bine coapte
1 legatura patrunjel
ulei de masline extravirgin Costa D’Oro
2 linguri pasta de tomate
1/2 cana de vin alb
2 cani de pesmet
sare, piper











Pentru inceput curatam cartofii si ii punem la fiert in apa cu putina sare. Ceapa si rosiile se taie marunt. Intr-o cratita turnam putin ulei de masline extravirgin Costa D’Oro si calim ceapa pana devine aurie. Dupa ce s-a rumenit ceapa, puneti peste ea rosiile, patrunjelul taiat marunt si vinul alb. Asezonati cu sare si piper si fierbeti la foc mic aproximativ 15 minute. Dam deoparte de pe foc legumele si punem peste ele o cana de pesmet. Amestecam bine cu o furculita pentru a omogeniza toate ingredientele. Dupa ce au fiert cartofii, ii lasam la racit, apoi ii taiem felii de grosime medie. Ungem cu ulei de masline extravirgin Costa D’Oro un vas termorezistent si il tapetam cu pesmet, apoi punem alternativ un strat de felii de cartofi si un strat de legume sotate, astfel incat deasupra ultimul strat sa fie de cartofi. Turnam putina apa in vasul termorezistent, astfel incat sa cuprinda toate straturile. Amestecam pasta de tomate cu 3-4 linguri de ulei de masline extravirgin Costa D’Oro si stropim cu ea ultimul strat de cartofi, apoi presaram putin pesmet deasupra. Coacem la cuptorul preincalzit la 180 grade Celsius, timp de aproximativ 30-35 minute. Se serveste calda, cu putina smantana si ceapa verde tocata fin (optional) si stropita cu putin ulei de masline extravirgin Costa D’Oro. Pofta buna!





































crottin de chavignol


















Crottin de Chavignol este probabil cea mai faimoasa branza de pe Valea Loarei si fara nicio indoiala cea mai celebra branza de capra (Les Chèvres) din Berry, apreciata unanim in diferitele sale stadii de maturare . A fost produsa inca din secolul al 16-lea in satul Chavignol, aproape de localitatea Sancerre (renumita pentru vinurile sale albe)situat in regiunea istorica Berry din centrul Frantei. Fermierii din Sancerre cresteau capre din rasa Alpina Franceza si produceau acest sortiment de branza, care reprezenta principala lor bogatie. 

















Este o branza mica (60 g), realizata integral din lapte proaspat de capra, cu un procent de materie grasa de 45%. Crottin de Chavignol este  modelata in forme timp de 24 ore si apoi sarata, uscata si invechita minim 12 zile. Are miezul moale si o crusta naturala inflorita, culoarea sa variind de la ivoriu pal pana la aproape negru. Unii o prefera semi-uscata, dupa o maturare de zece zile, sau vor astepta o luna ca sa devina albastra prin apariţia mucegaiului Penicillium care ii va da niste arome vegetale, in timp ce altii o vor dori foarte uscata pentru a ii savura gustul subtil de nuci si alune.





























































Este o branza cu denumire de origine controlata (AOC), inca din anul 1976. Se poate consuma alaturi de un vin Sancerre, alb sau rosu, Pouilly sau un  Sauvignon de Saint-Bris, toate aceste vinuri avand acelasi terroir.









miercuri, 8 mai 2013

budinca de branza cu spanac si dovlecel




















E ora 19.30. Maine se intoarce Vera (mia moglie), din "vacanta" de Pasti care am avut-o. "Veveritzele" vor mai ramane la bunici inca o saptamana (...ce fericite o sa fie). Ar fi frumos sa o astept cu ceva proaspat si gustos. M-am gandit sa fac ceva rapid (...timpul nu imi permite pentru chestii elaborate) si in acelasi timp ceva mai light, asa cum ii place ei. O budinca cred ca ar merge de minune... o budinca cu branza (...asa cum imi place mie :)). Zis si facut. Am fugit pe la magazine sa cumpar ingredientele ce imi lipseau si m-am intors urgent la "masa de lucru". Ce a iesit va las sa descoperiti singuri.

budinca de branza cu spanac si dovlecel (GoodFood)

1 dovlecel mic (am cumparat dovlecel romanesc...sunt cei mai buni)
300 g branza de capra proaspata (sfaramata sau rasa)
250 g branza de vaci proaspata
2 maini de spanac (eu am folosit 3 legaturi de loboda...nu am mai gasit spanac proaspat)
2 legaturi de ceapa verde ( de la "tataie" din gradina...a se citi din gradina socrului meu)
1 legatura de usturoi verde
2 oua + 1 ou batut pentru decor (tot din ograda lui "tataie"...bio 100%)
1 legatura patrunjel
1 legatura marar
ulei de masline extravirgin
busuioc verde sau uscat
sare, piper
putin unt pentru uns vasul termorezistent
smantana (...asta e de la mine)



















Pentru inceput se încinge cuptorul la 220 grade Celsius. 
Dovleceii (romanesti, cum am mai spus...am ajuns sa ne bucuram si sa apreciem cand mancam  fructe sau legume cultivate la noi in tzara...cel putin straniu as putea zice) se taie in bucati mici, ceapa, usturoiul  (legume bio culese de mine din gradina de la Campulung...sunt un norocos) se taie marunt, la fel si frunzele de loboda dupa ce au fost foarte bine spalate. Se trag putin in ulei de masline, cat sa se inabuseasca. Se adauga sare si piper, dupa gust. 
Se amesteca ingredientele trase in tigaie (dovlecel + loboda + ceapa + usturoi) cu verdeata (marar + patrunjel) tocata marunt, cu branza de capra, branza de vaci (sa o scurgeti foarte bine inainte sa o folositi)  impreuna cu cele 2 oua. Se rastoarna compoziţia intr-un vas termorezistent, uns cu unt si se da la cuptor pentru aproximativ 15-20 de minute. La cateva minute dupa ce a fost bagata la cuptor budinca, se pune oul batut deasupra si se da din nou la cuptor, pana se formeaza o crusta aurie. Se serveste cu o lingura sau doua de smantana si putin busuioc. No comment!

















luni, 6 mai 2013

rosencranz




















Hristos a inviat! Invierea Domnului este cea mai mare sarbatoare a crestinismului, dogma fundamentala a credintei crestine. Este o sarbatoare a bucuriei depline, a luminii divine, a comuniunii, a sufletului. In noaptea Invierii crestinii se bucura de o stare harica deosebita, de o partasie speciala cu semenii si cu Dumnezeu. Putem vorbi de o tasnire deplina a vietii dumnezeiesti in sufletul nostru, in existenta noastra crestina.

De Sfintele Pasti am fost cu totii  in Campulung, un oras minunat aflat la poalele muntilor Iezer. O larga cununa de culmi inalte si golase, depasind pe alocuri altitudinea de 2300-2400 m, se aranjeaza armonios in jurul unuia din principalele cursuri de apa argesene - raul Targului. Se sprijina pe doi piloni puternici - vf. Iezerul Mare (2462 m) si vf. Papusa (2391 m), ale caror creste alcatuiesc complexul montan mai sus pomenit. 





Mai exact, am stat in localitatea Bughea de Sus (statiune balneoclimaterica situata la 590 m altitudine), la numai 5 km de vechea urbe musceleana, unde locuiesc socrii mei. Am avut parte si de cateva ploi scurte si foarte intense, dar in general vremea a fost minunata. Scurtul sejur a fost dominat, ca de fiecare data, de liniste, aer curat si multe bunatati specifice zonei. De data aceasta sfintele sarbatori pascale au influentat pe deplin meniul. Am contribuit si eu la acest rasfat culinar, cu un delicios cozonac, atipic la infatisare, dar cu un gust desavarsit. Dupa o reteta germana, pufos si aromat, acest cozonac poarta numele de rosencranz, dupa crusta de zahar caramelizat si forma de trandafir cu care se prezinta pe mesele noastre.






















rosencranz (reteta germana)

400 g faina Dobrogea

2 oua intregi
coaja de lamaie (1 lamaie), coaja de portocala (2 portocale), zahar vanilat (4 plicuri), esenta rom
un praf sare
110 ml lapte + 3 linguri zahar
25 g drojdie
130 g unt + 6 linguri de zahar
10-12 linguri de zahar pentru caramel
nuca tocata, stafide

Pentru inceput se caramelizeaza cele 10-12 linguri de zahar, cu care se tapeteaza fundul si peretii unei cratite de 24 cm diametru.
Intr-un castron se cerne faina, se pun ouale, sarea si aromele. Separat, drojdia se dizolva in laptele usor incalzit (aproximativ 37 - 40 grade) si indulcit cu cele 3 linguri de zahar. Fara sa se lase sa dospeasca, se toarna incet, putin cate putin peste faina, ouale si aromele amestecate in prealabil. Se framanta cca 10-15 minute. Se intinde o foaie, cat mai dreptunghiulara de aproximativ 1 cm grosime. Se unge cu untul amestecat cu cele 6 linguri de zahar. Se pesara nuca din belsug si stafidele, apoi se preseaza usor cu palma, pentru a adera la stratul de unt. Se ruleaza si se taie in 6-7 bucati, care se pun vertical in cratita tapetata cu zahar ars. Se lasa spatii destul de mari intre aceste rulouri, deoarece isi vor mari volumul in timpul cat vor sta la crescut (1 ora). Se coace timp de 35-40 minute, la 180 grade Celsius. Imediat ce este scos din cuptor, cozonacul rosencranz se rastoarna, asa fierbinte pe un platou de lemn, deorece daca este lasat sa se raceasca in cratita va face imposibila scoaterea lui din aceasta. Pofta buna!