plate-plate

Colecția "plate-plate" este o serie de tacamuri cu imagini ludice ce reprezinta o farfurie, un cutit si o furculita  imprimate pe suprafata farfuriei. Designul realizat reprezinta o farfurie de dimensiuni mai mici fata de cea reala, creand astfel o stranie iluzie optica, ceea ce face ca alimentele sa para mult mai mari decat sunt in realitate si in acelasi timp sa para haioase. Seturile de farfurii s-au realizat in trei dimensiuni - medii, mici si mari si in doua culori - negru mat si lucios de culoare alba. 

Conceptul a fost realizat de tanarul designer englez stabilit in Japonia, Duncan Shotton. El spune: "Misiunea mea este de a crea produse care sa "antreneze" utilizatorii din punct de vedere emotional, de a promova fericirea folosind aceste obiecte si sa ofer oamenilor placere prin lucrurile pe care le fac".

prajitura cu gutui si nuci

O prajitura de sezon, cu cateva fructe de sezon... nuci si gutui. Este o reteta simpla si rapida, tocmai buna pentru o seara rece de iarna.

prajitura cu gutui si nuci (gradinitadeacasa.ro)

190 g faina integrala

85 g unt (la temperatura camerei)

120 ml lapte

1 ou

5 ml esenta de vanilie

150 g zahar brun

1/2 lingurita de scortisoara

1 si 1/2 lingurita de praf de copt bio

sare de mare

1-2 gutui

miez de nuca

Gutuile se spala, se curata de cotor si se taie cubulete. Punem cubuletele de gutui intr-un vas la foc mediu, adaugam 2-3 linguri de zahar brun si 1/2 lingurita de scortisoara. Se lasa pe foc pana se topeste zaharul, amestecand continuu. Cuptorul se preincalzeste la 175 grade Celsius. Pregatim o tava cu pereți detasabili de aproximativ 20 cm diametru.

Untul se mixeaza cu zaharul timp de 3 minute, se adauga oul si se mixeaza pana se incorporeaza, apoi adaugam laptele si esenta de vanilie, amestecand usor. Separat, intr-un bol amestecam faina, praful de copt si praful de sare. Adaugam ingredientele uscate si amestecam pana la omogenizare.

Turnam compozitia in tava, punem deasupra gutuile taiate si miezul de nuca. Dam tava la cuptor si coacem aproximativ 35-45 minute. Pofta buna!

andive coapte si salata de pere

Acum de sarbatori va prezint o salata inedita, eleganta si amaruie. Am preparat-o astazi, iar micutzele mele veveritze au fost foarte incantate de ea. Am folosit pere organice, din gradina socrului meu de la Campulung Muscel. Nu sunt foarte aratoase, dar au un gust deosebit si mai stiu ca nu au fost tratate cu nici un fel de chimicale. Andivele sunt cumparate din piata, de la un producator local. 

Este bine sa incercam a cumpara si a folosi pe cat posibil si in proportie cat mai mare, legume si fructe de la producatori locali. In sezon, oferta este imbelsugata iar pretul este mic. Asta inseamna ca te poti bucura impreuna cu familia ta de alimente mai sanatoase, bogate in substante nutritive. Cumparand de la producatorii locali, reduci impactul negativ asupra mediului inconjurator si amprenta de carbon, prin scurtarea distantei de la ferma in farfurie.

andive coapte si salata de pere (retete cu respect pentru mediu/IKEA)

350 g pere

350 g andive

topping

2 lingurite coriandru proaspat macinat

75 g ceapa tocata marunt

10 g zahar brun

2 lingurite ulei de masline extravirgin

1 lingurita rozmarin

1 lingurita coaja de para tocata marunt

coaja rasa de la 1/2 portocala

sare de mare

Pentru inceput pregatim toppingul. Amestecam coriandrul, ceapa, zaharul si uleiul de masline intr-un castron si il asezonam cu sare de mare. Lasam un pic astfel incat sa se intrepatrunda toate aromele. 

Taiem perele in 4 si indepartam samburii. Taiem andivele in patru bucati pe lung. Punem perele si andivele intr-o tava si presaram deasupra, uniform, toppingul. Stropim cu putin ulei de masline. Bagam la cuptor pentru 10 minute la 250 grade Celsius.

Scoatem tava din cuptorsi punem peste salata rozmarinul, coaja de para tocata marunt si coaja de portocala rasa. Stropim cu putin ulei de masline. Mai lasam la copt inca 5-10 minute, pana cand se caramelizeaza totul. Pofta buna!

pecorino

Pecorino este numele generic pentru toate branzeturile italiene produse din lapte de oaie - in italiana termenul pecora inseamnă oaie – indiferent de zona Italiei in care au fost produse. Este insa o branza specifica Italiei meridionale și centrale. Se obtine din lapte de oaie nedegresat si poate fi proaspata, semi-maturata sau maturata. In ultima varianta este confundata uneori cu parmezanul, insă acesta din urma este obtinut din lapte de vaca.

Cel mai cunoscut fel de Pecorino este varietatea Romano, produsa in mod traditional in Lazio si mai nou, in Sardinia. Pecorino Romano are si ”Denominazione di Origine Protetta – DOP”. Alte variante de Pecorino sunt Sardo, Toscano, Siciliano, di Farindola sau d’Abruzzo.

Pecorino Romano DOP a fost recunoscuta in 1996 (Reg CE nr 1107 din 12.06.1996, JO L 148, 21.6.1996). Domeniile de origine a laptelui integral proaspat de oaie, care este utilizat pentru producerea de Pecorino Romano este intregul teritoriu al regiunii Lazio, intreaga regiune din Sardinia si provincia Grosseto, unul dintre principalele orase din Toscana.

Laptele este mai intai filtrat si apoi poate fi prelucrat si sterilizat la 68 grade Celsius pentru aproximativ 15 secunde. Urmatorul pas este ”sangerarea” care apare prin adaugarea de cheag de vitel la o temperatura cuprinsa intre 38-40 grade Celsius. Laptele este acidificat prin adaugarea culturii starter. Dupa ce casul este format, va fi faramitat pana cand se obtin bucatele de marimea boabelor de orez.

Următorul pas este etapa de ”gatit” in care laptele este adus pana la o temperatura maxima de 48 grade Celsius, apoi strans si presat. Pasta este pusa in forme realizate din lemn (rasinoase) si lasata pentru aproximativ douasprezece ore. In acest timp, rotile sunt intoarse in mod repetat. Etapele urmatoare sunt marcarea si sarare. Faza de sarare este destul de lunga. Se face manual, pentru aproximativ 180 de zile in camere initial foarte umede (primele 70 de zile) si apoi mai uscate si reci. In perioada de maturare, branzeturile sunt intoarse periodic si spalate cu apa sarata.

Pasta de branza pecorino are o culoare alba sau usor galbuie. Gustul este destul de puternic si sarat, de obicei picant. Una dintre retelele specifice bucatariei romane, care imbina perfect aceasta branza, este ”Penne all’arrabbiata”. Locuitorii Romei mananca Pecorino de 1 mai, alaturi de fasolea (fava) proaspat recoltata. Sortimentul invechit de Pecorino Romano se combina cu pere coapte si miere si se serveste ca desert. Se poate consuma alaturi de un vin alb sec Soave.

fasole verde cu usturoi

Suntem in postul Craciunului. Este primul post din anul bisericesc si ultimul din anul civil. Acest post se incheie pe 24 decembrie. Prin durata lui de 40 de zile, ne amintim de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, cand acesta astepta sa primeasca cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatra ale Tablelor Legii. Astfel, crestinii postind 40 de zile, se invrednicesc sa primeasca pe Cuvantul lui Dumnezeu intrupat si nascut din Fecioara Maria.

Pentru aceasta zi de miercuri, va invit la o delicioasa salata de fasole verde cu usturoi. Se prepara in aproximativ 30 de minute. Este un preparat usor si sanatos, tocmai bun pentru perioada in care ne aflam.

fasole verde cu usturoi

1 kg fasole verde (teci)

5 linguri ulei de masline

6-7 catei de usturoi

patrunjel/marar taiat marunt

sare, piper

Se pune la fiert 2,5 apa rece si sare. Curatati si spalati fasolea verde. Puneti-o la fiert cateva minute, astfel incat sa nu fiarba foarte mult si sa se inmoaie. Scurgeti pastaile si cat sunt calde stropitile cu putin ulei de masline.

Separat pregatiti mujdeiul. Curatati usturoiul, il zdrobiti in mojar, apoi il frecati cu putina sare. Turnati uleiul ca la maioneza putin cate putin si amestecati bine toata compozitia. Turnati putina apa in mujdei astfel incat sa rezulte o crema de consistenta moale. Amestecati mujdeiul si verdeata tocata marunt cu pastaile de fasole usor racite. Asezonati cu sare si piper. Introduceti vasul  cu salata de fasole in frigider aproximativ 30 minute inainte de servire. Pofta buna!

mere si pere crocante

Va prezint in continuare o reteta care am preluat-o tocmai de la  The Physicians Committee of Responsible Medicine, prin intermediul the simple veganista, un blog minunat pe care il recomand. PCRM sunt impotriva folosirii animalelor in experimente stintifice si medicale si de asemenea s-au luptat din greu pentru a elimina utilizarea animalelor in scolile, universitătile si laboratoarele din America. Ei imbratisează o dieta pe baza de plante si sunt adeptii medicinei preventive. Pledeaza pentru o nutritie buna, o conduita in cercetarea clinica si este un avocat in implementarea unor standarde corecte/etice in cercetarea medicala. Prin promovarea unor modalitati noi de gandire si prin schimbarea sistemelor invechite, munca lor reprezinta un curent pozitiv de aer proaspat si sanatos pentru tot ce inseamna medicina traditionala. 

In aceasta perioada a anului merele si perele se gasesc peste tot. Trebuie sa profitam de ele si sa consumam cat mai multe fructe si legume de sezon, de preferinta autohtone. Este un desert delicios si sanatos in acelasi timp, care ar putea merge foarte bine si ca un proaspat si interesant mic dejun.

mere si pere crocante (thesimpleveganista.blogspot.ca)

3 mere medii curatate de coaja si taiate bucati

3 pere medii curatate de coaja si taiate bucati

3 linguri zeama de lamaie

1-2 linguri faina de tapioca (eu am folosit faina integrala de grau)

1-2 linguri zahar brun

1 lingurita scortisoara

topping

1 si 3/4 cana de fulgi de ovaz

1/4 cana migdale tocate marunt

1 cana nuci tocate marunt

1/2 sirop de artar (eu am folosit sirop de capsuni)

1 fiola esenta de vanilie (...sau mai bine pastai de vanilie)

1/4 lingurita de sare

scortisoara 

Se incalzeste cuptorul la 200 grade Celsius. Punem bucatile de mere si de pere intr-un bol, impreuna cu zaharul, zeama de lamaie, faina integrala si scortisoara. Le amestecam bine. Turnam compozitia intr-un vas termorezistent, care in prealabil l-am uns cu putin ulei de masline.

Intr-un vas amestecam bine fulgii de ovaz, nucile si migdalele tocate marunt, siropul de capsuni, sarea si esenta de vanilie. Turnam toppingul format peste merele si perele din vasul termorezistent si il presam usor astfel incat sa acopere in intregime fructele. Presaram deasupra putina scortisoara. Bagam la cuptor pentru 35 - 40 minute, pana cand se rumenesc usor fulgii de ovaz. Se serveste cald dupa aproximativ 5 minute dupa ce este scos din cuptor. Pofta buna!

biscuiti de casa

Astazi este 6 decembrie, ziua Sfantului Nicolae facatorul de minuni. Sfantul Nicolae sau Mos Nicolae, cum il stiu toti copiii, s-a nascut in localitatea Patara, in provincia Lichia, in partea asiatica a Turciei de astazi. Este ales sa conduca eparhia din Mira Lichiei. primeste aceasta demnitate dupa ce Hristos i s-a aratat in vis, daruindu-i Evanghelia. 

Nascut intr-o familie bogata, renunta la toata averea dupa moartea parintilor sai, daruind-o saracilor. Mos Nicolae este batranul bun si iubitor care intra in noaptea de 5 spre 6 decembrie, in casele oamenilor si lasa cadouri in ghete sau ciorapei.

De Sfantul Nicolae va prezint o reteta minunata de biscuiti de casa, biscuiti facuti de micutzele mele veveritze impreuna cu a mea jumatate. Este un desert sanatos, foarte potrivit pentru cei mici si nu numai.

biscuiti de casa (veveritzele & mia moglie)

120 g faina integrala (ovaz/grau/secara)

80 g tarate grau

40 g fulgi de ovaz zdrobiti 

40 g fulgi ovaz intregi

o mana nuci zdrobite

2 linguri ulei de masline extravirgin

150 ml apa calduta

o mana migdale zdobite

fructe confiate si/sau ciocolata neagra

Se incalzeste cuptorul la 180 grade Celsius. Se amesteca toate ingredientele cu o lingura de lemn si se imparte compozitia in doua. Intr-o jumatate se adauga migdalele zdrobite si/sau fructele confiate maruntite si in cealalta ciocolata neagra maruntita. Se formeaza cu mana mici bilute (... mai mult sau mai putin). Se baga la cuptor pentru 12 - 15 minute. Pofta buna!

supa crema de rosii si dovleac

Toamna este anotimpul dovlecilor. Intr-o tarzie si friguroasa seara de noiembrie (... chiar si decembrie), ne putem incalzi savurand o delicioasa supa crema de dovleac. Este un preparat usor de realizat si rapid in acelasi timp.

supa crema de rosii si dovleac

1 bucata de dovleac (650 - 900 g)

450 - 500 g rosii bine coapte  

2-3 ardei kapia

2 cepe rosii

6 catei de usturoi

rozmarin, cimbru

4 linguri de ulei de masline extravirgin

1,2 litri supa de legume/apa

sare, piper

Se incalzeste cuptorul la 220 grade Celsius. Se curata dovleacul si se taie in bucati mici, rosiile se spala si se taie bucati. La fel si ardeii, ceapa si usturoiul. Se pun ingredientele intr-o tava, se stropesc cu uleiul de masline. Se presara rozmarin si cimbru. Se intorc cu mana astfel incat toate sa fie invelite in ulei. Se coc timp de 35-40 minute, intorcandu-le din cand in cand, pana cand toate devin foarte moi. Se pun intr-un blender impreuna cu supa de legume/apa si se mixeaza bine. Supa crema se toarna intr-un vas si se asezoneaza dupa gust cu sare si piper. Se serveste calda cu paine prajita. Pofta buna!

terroir

Hunawihr vineyard - Alsace, France.

Terroir... un termen care vine de la cuvantul "terre" - adica tara, pamant. Acesta a fost initial un termen francez folosit pentru vin, cafea si ceai, pentru a desemna caracteristicile speciale pe care geografia , geologia si climatul dintr-un un anumit loc si-a pus amprenta asupra anumitor soiuri. 

Terenurile agricole din aceeasi regiune, cu aceleasi caracteristici ale solului, conditii meteorologice si tehnici agricole, toate acestea contribuie la calitatile unice ale culturii - acesta poate fi tradus foarte vag ca "un sentiment de loc", care este incorporat in anumite caracteristici tipice, adica suma efectelor in care mediul respectiv (local) a avut "ceva de spus" asupra producerii produsului final. 

Conceptul de terroir sta la baza sistemului francez AOC (appellation d'origine contrôlée), care este modelul de denumire a vinului si ale legilor lui pe intreg globul.

O definitie internationala a acestui termen, poate suna asa: terroir-ul este un spatiu geografic delimitat in care o comunitate umana construieste de-a lungul istoriei sale, o stiinta colectiva de a produce, fundamentata pe un sistem de interactiuni intre un mediu fizic, biologic si un ansamblu de factori umani. Itinerarele tehnice realizate determina o originalitate si o reputatie a produselor sale, descriptibila si identificabila.

In esenta sa, este presupunerea ca terenul de pe care se cultiva strugurii confera o calitate unica vinului, care este specifica acelei regiuni. Conceptul se referă la teren, sol, temperatura, altitudine, influenta coastei, conditii de crestere si face diferenta intre o regiune si alta, chiar daca sunt folosite aceleasi soiuri de struguri. Practic, inseamna fiecare diferenta de un centigrad in temperatura, fiecare variatie in compozitia solului, a picaturilor de ploaie sau tot felul de detalii care influentează calitatea strugurilor si astfel, rezultatul final... vinul.

„Terroir”-ul nu poate fi fabricat sau deghizat, e nuanta pe care natura o da unei regiuni, intr-o anume perioada a culesului. 

Va las sa admirati in continuare cateva minunate podgorii, din intreaga lume, podgorii caracterizate fiecare de propriul sau terroir.

Drake Gurneville vineyard - California, USA

Balf vineyard - Hungary

Brunello di Montalcino - Tuscany, Italy

Douro Valley vineyard - Portugal

Baden Wurttenberg vineyard - Germany

Chelan Washington Benson vineyard - USA

St. Emilion vineyard - France

Kunde Estate vineyard - California, USA

Trigny - Champagne, France

Porrera Priorat - Catalonia, Spain

Muersault vineyard - Burgundy, France

Kir Yanni vineyard - Greece

Mission - California, USA

Hermonville vineyard - France